MANAGEMENTUL CONFLICTELOR

Fenomenul conflictului este omniprezent în viaţa noastră. Situaţiile conflictuale se întâlnesc cu periodicitate în viaţa publică şi privată a fiecăruia dintre noi. Aceste conflicte se pot manifesta la scale şi nivele diferite. Ele pot apărea între persoane, grupuri, comunităţi sau naţiuni şi pot fi generate de diverse cauze.

• Faptele şi experienţa managerială sugerează caracterul natural al conflictului, eradicarea lui fiind aproape imposibilă şi chiar neimperativă pentru o organizaţie. Adoptarea unor acţiuni menite să prevină apariţia conflictului, nu înseamnă, implicit, că acestea vor conduce la eliminarea definitivă a problemlor din organizaţie. În acest sens, este necesară implementarea unei culturi organizaţionale care să-şi asume faptul că problemele (şi, implicit, conflictele) sunt o parte naturală  a  vieţii  organizaţionale.  Această  constatare  impune  problema  studiului  şi gestionării conflictului în cadrul organizaţiei.
• Deşi foarte mulţi manageri apreciază la nivel teoretic avantajele pe care le poate genera conflictul, în practică majoritatea dintre aceştia tind să ocolească conflictul din organizaţiile din care fac parte. Explicaţia unui astfel de comportament stă în lipsa de pregătire a acestora de  a  face  faţă  conflictelor  organizaţionale  care  apar  în  cadrul    Una  din sarcinile importante ale managerului este, aşadar, să deprindă cunoştinţele necesare pentru a putea gestiona conflictul şi pentru a-l menţine la nivele optimale, care să asigure eficienţa firmei sau structurii pe care o conduce.
• De regulă, în viaţa de zi cu zi a unei organizaţii, conflictul ajunge să fie gestionat doar atunci când se ajunge la formele manifeste ale acestuia cum ar fi: descreşterea eficienţei şi eficacităţii activităţii, stări tensionale în anumite grupuri, creşterea costurilor legate de conflictele din cadrul organizaţiei ş.a.
• Costurile conflictelor distructive sunt semnificative. Aşadar, conflictul poate reprezenta, pe de o parte, o uriaşă scurgere de resurse pentru o organizaţie, iar, pe de altă parte, o sursă de disconfort şi  apatie la locul  de muncă.  Utilitatea  gestionării  conflictului  este,  prin urmare, enormă pentru o organizaţie şi pentru managementul acesteia. De regulă, apariţia conflictelor distructive în organizaţie sunt puse pe seama managerului, iar atenţia şi energiile colective se canalizează către acesta. Această observaţie ridică o problemă principială în legătură cu abilităţile şi cunoştinţele privind managementul conflictului.
• O bună gestionare a conflictelor interpersonale şi între grupuri, are întotdeauna un impact pozitiv asupra randamentelor individuale şi face din organizaţie un mediu plăcut şi performant.
• Prin urmare, strategia de colaborare, deşi necesită timp, energie, exercitiu şi creativitate, are avantaje evidente care duc, în cele din urmă, la îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii organizaţionale.
• Abordarea conflictului prin colaborare este utilă în situaţiile:
• problemele implicate au atins un punct critic;
• menţinerea unei relaţii de durată este o miză foarte importantă;
• nu există constrângeri de timp pentru rezolvarea situaţiei conflictuale;

situaţia conflictuală implică perechi de persoane indiferent de nivelul ierarhic din care fac parte (de exemplu şeful în raport cu subordonatul, subordonatul în raport cu alt coleg ş.a.);