ZECE MITURI ALE ECONOMIEI SOCIALE SI STRUCTURILOR DE ECONOMIE SOCIALĂ

• Întreprinderile sociale sunt non-profit

„Non-profit” este o expresie complicată. Cele mai multe întreprinderi sociale pe care le cunoaştem sunt „orientate spre profit”, dar investesc majoritatea acestor fonduri pentru o cauză bună.

• Întreprinderile sociale nu pot plăti salariile angajaţilor

Întreprinderile sociale pot plăti salariile şi bonusuri sau prime. O întreprindere socială care este sustenabilă si rezolvă o cauză socială poate justifica un bonus sau un salariu proporţional pentru angajaţi sau cei care rulează o astfel de afacere.

• Antreprenorii sociali nu pot derula o afacere reală

Mulţi antreprenori sociali provin din medii de afaceri de succes.  Antreprenorii sociali sunt similari celorlalţi antreprenori – unii vor reuşi, unii vor schimba domeniul de activitate, iar unele întreprinderi vor eşua. Majoritatea antreprenorilor sociali care au apărut în ultimul timp sunt foarte conștienţi de nevoia de reuşită a afacerii lor astfel încât să poată aborda problema socială căreia se adresează.

• Întreprinderile sociale sunt întreprinderi mici

Există multe exemple de întreprinderi sociale mari. Exemplele   includ furnizorii de servicii medicale de mari dimensiuni, mari trusturi de agrement şi universităţi. Acestea înregistrează, de obicei, cifre de afaceri care depăşesc pragul de 1 milion de euro şi mii de angajaţi şi au ales întreprinderile sociale ca modelul lor de afaceri.

• Întreprinderile sociale se bazează pe subvenţii

Ideea de a dezvolta o întreprindere socială are la bază derularea unei activităţi economice pentru a susţine o cauză bună/ a rezolva o problemă existentă la nivelul comunităţii. Acest lucru presupune vânzarea de mărfuri, servicii şi produse. Multe întreprinderi sociale accesează diferite forme de subvenţii fie pentru a demara start-up-ul, fie pentru a finanţa proiecte punctuale.

• Întreprinderile sociale sunt considerate durabile

Întreprinderile sociale vor avea succes doar în cazul în care pot vinde produse si servicii customizate conform cerinţelor clienţilor. O întreprindere socială nu ar trebui să fie considerată un panaceu – antreprenorul social are nevoie de un model de afaceri puternic, o înţelegere excelentă a pieţei şi capacitatea de a oferi clienţilor ceea doresc si au nevoie. în concluzie, o structură de economie socială trebuie să fie similară unei afaceri „standard”.

• Rata de eşec este mai ridicată în cazul întreprinderilor sociale

Exista o mulţime de dovezi care sugerează că întreprinderile sociale sunt mai rezistente decât entităţile similare care activează în sistemul privat. Acest lucru se poate datora veniturilor inconstante, scopului social şi tenacităţii de antreprenorilor sociali.  Cercetările recente privind sustenabilitatea primelor 100 de IMM-uri şi primelor 100 de întreprinderi sociale au arătat că, în ultimii 30 de ani, 41% din întreprinderile sociale au fost sustenabile, comparativ cu 33% dintre IMM-uri.

• Întreprinderile sociale nu sunt scalabile

Întreprinderile sociale nu sunt diferite de IMM-uri. Dacă aveţi un produs sau un serviciu atractiv, o echipă mare, ambiţia, tenacitatea şi un plan clar pentru scalare nu există niciun motiv pentru care o afacere socială nu este scalabilă.

• Antreprenorii sociali sunt preocupaţi doar de impactul social

În timp ce majoritatea antreprenorilor sociali sunt motivaţi de probleme sociale sau de mediu cărora se adresează, aceştia realizează faptul că afacerea lor trebuie să fie profitabilă pentru a le permite să îşi atingă obiectivele. Concentrarea antreprenorului social doar pe impactul social al afacerii fără a investi în contabilitate, marketing si retentia clienţilor şi fără a urmări toate problemele unei afaceri standard, reprezintă o cale sigura de eşec.

• Întreprinderile sociale operează numai în domeniile sănătăţii şi asistenţei sociale

Întreprinderile sociale operează în mai multe domenii economce. Există întreprinderi sociale în domeniul financiar-bancar, media, industriilor creative, servicii de consultanţă în afaceri, agricultură, turism, modă, educaţie, divertisment, energie, patrimoniu, etc. De fapt, întreprinderile sociale pot activa în aproape orice domeniu de activitate.